http://www.ecomagazin.ro/ferme-eoliene-si-atmosfera-poluata-marele-paradox-al-chinei/
China este pe cale să devină cel mai mare producător de energie regenerabilă din lume, dar, cu toate acestea, rămâne una din cele mai poluate ţări de pe Pământ.
În această lună, la prima aniversare a deschiderii Jocurilor Olimpice de vară din 2008, cerul Beijing-ului era de un gri înceţoşat. Mergînd pe stradă, rămâneai cu gâtul iritat şi cu usturime în ochi.
Un studiu recent publicat în “Journal of Environmental Science and Technology”, sub conducerea comună a Universităţii din Peking şi a “Oregon State University”, dezvăluia că investiţia de 20 milioane USD a Beijingului pentru purificarea atmosferei cu ocazia Jocurilor Olimpice a avut un impact nesemnificativ asupra calităţii aerului. Ambasada Statelor Unite de la Beijing postează acum pe platforma Twitter date despre calitatea aerului provenite de la o staţie de monitorizare amplasată în complexul ambasadei; datele de citire, din ultimele săptămâni, a particulelor mari din aer s-au încadrat de la “nesănătoase” la “foarte nesănătoase” şi la “periculoase”.
Experienţa vieţii de zi cu zi din Beijing abia dacă lasă impresia că anul trecut a
reprezentat o mare schimbare asupra mediului
înconjurător din China.
Aflându-te în capitală, nu poţi să nu te uiţi întrebător la titlurile recente
din ziarele din Washington, New York şi Londra ce anunţă revoluţia green-tech
din China.(Aşa arată o revoluţie ecologică?) Este tentant să dăm din umeri şi
să ne întrebăm dacă moştenirea lăsată de noile iniţiative ecologice va fi la
fel de tristă ca “Olimpiada ecologică”, sau să ne simţim posomorâţi din lipsa
“cerului senin” promis.
În plus, pentru a avea o perspectivă complet diferită asupra recentului progres
ecologic al Chinei, mergeţi cu ultramodernul tren de mare viteză o jumătate de
oră spre sud-vestul Beijingului, în oraşul-port Tianjin. În doar 4 ani şi ceva,
un amestec de investiţii guvernamentale şi străine a transformat oraşul
chinezesc de mărime medie în centrul global de producţie din industria eoliană.
Puterea eoliană instalată a Chinei s-a dublat în fiecare din ultimii patru ani. Mulţi experţi sunt pe bună dreptate optimişti că China şi-ar putea îndeplini planul ambiţios de a obţine cel puţin 15 procente din energia totală, din surse de energie regenerabilă, până în anul 2020. Această ţară face eforturi să reducă intensitatea energiei pe unitate de PIB cu 20% pe o perioadă de 5 ani.
Aceste două obiective sunt unele
dintre cele mai ambiţioase din lume, şi se aşteaptă să facă din China, în decurs
de doar un deceniu, unul din cei mai mari producători şi consumatori de energie
regenerabilă. Observatorii Chinei pe plan mondial au luat seamă. La începutul
acestei luni, un proeminent investitor de risc american, Director General
Executiv al General Electric, a publicat, în colaborare, un op-ed în “The
Washington Post”, spunând cu entuziasm: “Angajamentul Chinei, de a dezvolta
tehnologii şi pieţe pentru energia ecologică, este captivant” –dezvoltându-se
chiar mai repede decât Statele Unite şi punând Beijingul “astăzi în poziţie de
conducere”
Acest articol a fost pus la dispoziţie de Yale Environment 360, parte a
Guardian Environment Network.
Din exterior, China este văzută promovând noi obiective grandioase de energie
regenerabilă, clădind peste noapte ferme eoliene vaste şi hidrocentrale şi
poate chiar ajungând să reprezinte, într-o bună zi, o provocare pentru
companiile americane şi europene de pe piaţa green-tech. Dar, privită din
interior, iese la iveală o imagine mai confuză. Experienţa zilnică relevă
calitatea proastă a aerului şi a apei, cu mici diferenţe de la un loc la altul.
“Cum puneţi de acord aceste imagini diferite ale Chinei?” întreabă Barbara
Finamore, fondator şi director al programului China al Consiliului de Apărare a
Resurselor Naturale. “Ambele sunt adevărate în acelaşi timp. Este un lucru cu
care ne luptăm continuu.”
Într-adevăr, China va putea fi în curând, simultan, cel mai ecologic dar şi cel
mai poluat loc de pe Pământ. Ţara este gata să fie în acelaşi timp lider
mondial în energie alternativă şi emiţătorul de frunte de CO2. Energia
alternativă, ca procent din energia totală, este în creştere, dar va
suplimenta, nu înlocui, creşterea energiei generate de cărbune. Defapt, în
următorul deceniu se preconizează că cărbunele va furniza aproximativ 70% din
energia Chinei. Din cauza scării largi, a diversităţii şi a complexităţii
Chinei, este posibil ca aceasta să facă progrese mari în domeniul ecologic, în
particular în obiectivele de energie alternativă şi eficienţă energetică, şi în
acelaşi timp să rămână cu râurile poluate şi cu calitatea aerului reprezentând
un pericol asupra sănătăţii.
Acestă imagine variată este de aşteptat, într-o anumită măsură. După cum
explica Deborah Seligsohn, şef program China la World Resource Institute: “Cred
că guvernul face eforturi deosebite, şi este o ţară în curs de dezvoltare, cu
multe provocări; lucrurile diferite vor evolua în ritm diferit.”
Dar mai poate fi considerat un alt
aspect. Comentatorul politic din Beijing, Zhao Jing, care publică în presa în
limba engleză sub numele de Michael Anti, spunea: „Sunt, de fapt, două domenii
„ecologice” în China, cel global şi cel intern –cel unde interesele economice
se aliniază obiectivelor ecologice, şi cel unde acestea nu se aliniază.” În
estimarea acestuia, China a progresat remarcabil în primul domeniu, şi cam
puţin puţin în al doilea.
De exemplu, China a obţinut mari beneficii dezvoltându-şi cu repeziciune
industria de energie alternativă, în parte pentru că noile investiţii mari aduc
foloase tuturor –de la producatorii de turbine eoliene, la instituţiile locale
de guvernământ (prin impozitul pe profit câştigat din noua industrie), la
viitorii consumatori. Cu toate acestea, în ce priveşte aerul teritorial şi
poluarea apelor, unde este nevoie doar de constrângeri stricte de reglementare
ce ar putea limita industria, grupurile ecologic chineze cred că situaţia se
poate înrăutăţi. Iar avocaţii mediului şi susţinătorii care ar supune aceste
probleme atenţiei autorităţilor se lovesc de reprimări mai mari ca niciodată.
În acelaşi timp, China investeşte miliarde de dolari în energia alternativă, un angajament care, considerat ca procent din PIB, este de zece ori mai mare decât cel al Statelor Unite. “Cea mai mare realizare ecologică a Chinei a fost să dezvolte energia alternativă” spune Jin Jiamin, fondator şi director executiv al Global Environmental Institute, o organizaţie nonguvernamentală chineză cu sediul în Beijing. “În Statele Unite este nevoie de timp ca ideile să devină realitate. Dar în China este altfel. Orice măsuri noi se pot implementa cu uşurinţă.”
Julian L. Wong, fondatorul Beijing
Energy Network şi, în prezent, analist politic principal la Center for American
Progress, spune că perspectiva şi cifrele raportate sunt până în prezent bune.
Acesta face trimitere la statistici guvernamentale ce indică faptul că consumul
de energie pe unitate de PIB a scăzut cu 10 procente între 2006 şi 2008. Unul
dintre motivele progresului rapid, explică acesta, este că aceste
iniţiative-cheie în domeniul energetic sunt susţinute de puternica Comisie
Naţională pentru Progres şi Reformă a Chinei, ministerul responsabil pentru
dezvoltarea economică.
“Folosirea mai eficientă a energiei este justificată din punct de vedere
economic” spunea acesta. Iar diversificarea portofoliului energetic al Chinei
face de asemenea apel la Beijing, care se ocupă de problema siguranţei
energetice încă din anii ’80.
Desigur, există câteva semnale de alarmă. În China, “energia alternativă” cuprinde atât hidroenergia, cât şi energia nucleară, care în alte ţări de obicei nu sunt clasificate astfel. “Vă rog să nu uitaţi că există consecinţe ecologice negative asupra barajelor şi centralelor nucleare”spunea Hu Kanping, editorul jurnalului de Beijing “Environmental Protection Journal”. “Nu cred că acelea sunt surse cu adevărat ‘ecologice’ de energie”. Luna aceasta, China şi-a anunţat planul de a creşte înzecit capacitatea energiei nucleare în deceniul următor.
În timp ce instalarea turbinelor eoliene în China s-a efectuat într-un ritm năprasnic, nu toată capacitatea nou instalată din reţea este disponibilă consumatorilor. “Furnizorii de energie regenerabilă nu au întotdeauna acces pe piaţă”, afirma Ray Cheung, asociat principal al World Resources Institute. “Dacă reprezinţi o companie producătoare de energie solară sau eoliană în China şi nu poţi obţine acces la reţea, nimeni nu-ţi va cumpăra produsul”.
Forbes a anunţat recent că nu mai puţin de 30% din “investiţiile eoliene” un sunt conectate corespunzător la reţea. Cauzele sunt în parte tehnice (reţeaua existentă nu a fost proiectată pentru producţia fluctuantă de energie eoliană), în parte politice (companiile puternice ce controlează accesul la reţea au adesea înţelegeri strânse cu furnizorii de energie termică şi pot bloca producătorii ecologici noi-veniţi).
În sfârşit, în timp ce în China se progresează aproape sigur atât în energia alternativă, cât şi în eficienţa energetică, merită remarcat că datele ce cuantifică acel progres au fost furnizate în mare parte însuşi de guvern. Spre exemplu, ziarul patronat de stat, “People’s Daily”, publică datele trimestriale despre eficienţa energetică, ce sunt citate, pe rand, atât de presa internă cât şi de cea internaţională. “Rămâne întrebarea cum putem verifica cifrele”, spunea Wong.
În ansamblu, totuşi, pe aceste
fronturi ce ies în evidenţă, tendinţa pare a fi pozitivă. Dar în privinţa
problemelor de mediu, care au un impact asupra vieţii cotidiene a poporului
chinez, situaţia nu mai este roz.
“Calitatea apei probabil se deteriorează”, spunea Jin Jiamin, de la Global
Environmental Institute. “Motivul este poluarea industrială”. Într-adevăr,
ultimul raport anual al ministrul de mediu asupra stării mediului înconjurător
a confirmat faptul că eforturile de epurare nu au îmbunătăţit calitatea apei în
cele mai mari şapte râuri ale Chinei. Mortalitatea din cauza cancerelor
provocate de poluare –inclusiv cancerul de stomac şi ficat –este în continuă
creştere, conform statisticilor Ministerului Sănătăţii. Smogul acoperă marile
oraşe chineze. Industria toxică de importare a “e-deşeurilor” toxice (aparatură
electrică uzată şi componente calculator ce conţin substanţe chimice
periculoase) continuă să înflorească în Guizhou, după cum a demonstrat
fotograful documentarist Alex Hofford, în ciuda legilor în măsură să împiedice
comerţul profitabil.
Realitatea este că, deşi investiţiile pentru stimularea noilor industrii ecologice în China prosperă, nu se poate spune acelaşi lucru despre aplicarea reglementărilor ecologice ce pot limita activitatea industrială şi economică. Charles McElwee, avocat de mediu din Shanghai, explica: „majoritatea acţiunilor întreprinse în domeniul energetic vor avea un impact asupra mediului înconjurător local, dar China nu şi-a exprimat dorinţa de a implica acelaşi nivel de resurse pentru a întări prevederile legislative ecologice existente, care ar avea un impact imediat asupra cetăţenilor.
Conform raportului The Washington Post, criza economică a adus constrângeri ecologice şi mai neclare pentru fabricile din sudul Chinei. Peng Peng, director de cercetări la Academia de Ştiinţe Sociale Guangzhou, grup de experţi afiliat guvernului, declara cotidianului: “În această situaţie economică precară, oficialii se gândesc bine dacă să închidă fabricile poluante, dacă beneficiile asupra mediului înconjurător sunt cu adevărat mai mari decât pericolele asupra stabilităţii sociale.”În timp ce priorităţile naţionale ale Chinei s-au schimbat, politica acestora a rămas aceeaşi. Când priorităţile economice şi ecologice se aliniază, este posibilă o transformare uluitor de rapidă. Dar când interesele concurează, economia întrece ecologia.